NewsAlert: Stakataka and Blacephalon will be in five-star raid battles from April 9, 2025 to April 21, 2025.

Alexutzova: Parcă am mai făcut din ăştia anul trecut, nu am văzut gremlinii să fie entuziasmaţi, ce bine că nu o să mă agit, chiar îmi doresc/ am nevoie de linişte.

Rumpelstiltskin: Did someone just summon me?

Murphy: Did I just hear a challenge?

Drăcuşorul: Linişte, hahaha, vrei linişte acum, după ce mi-ai dus mascota la biserici¹si patriarhii²!

Piticul din creier, veşnic treaz: Ia să vedem totuşi colecţia aia a ta de anul trecut, ce e de capul ei!

Alexutzova (a few ADHD moments later, după evaluarea pokemonilor): wow, ce am uitat, păi după ăştia am alergat anul trecut prin Braşov şi Făgăraş! La benzinăria din spatele autogării Bv. era arena unde am ratat raidul, totuşi am prins un altul câteva străduţe lăturalnice mai încolo, unde era un gym cu ceva grafitti… În Făgăraş am aşteptat în faţa unui bloc toate cele 40-45 minute dinaintea raidului, de ne era teamă să nu ne ia cineva la întrebări… La Sibiu, după raid am făcut poza clasică de turişti: picioarele noastre lângă un capac de canal cu blazonul oraşului…

Piticul, imitându-mi o replică preferată: “Bun, ş’acum şi faşi?”

Alexutzova: Mno! Amu le pun etichetă “Siebenbürgen”³ şi stau la pomană să capăt invitaţii din Cluj, Deva, Alba Iulia, Sighişoara, vedem ce-o ieşi, e un proiect frumos indiferent de rezultat.

Piticul: Deci, dacă am înţeles bine, ca să ai motiv să îi păstrezi pe ăştia 3, tu alergi să mai aduni încă 4? În condiţiile în care eşti la limită cu pokemon storage? Şi presupun că renunţi la Blacephalon remote, ca nu o sa ai atâtea pass-uri…

Cineva dintr-un grup de Whatsup, imediat ce mi-am facut publică damblaua, ca să fiu sigură că nu dau înapoi: Azi la RH shiny nou !!

Alexutza, imitând o altă replică din aceeşi piesă de teatru preferată: Dacă mai aveţi vreuna (lovitură), nu vă sfiiţi!

Rumpelstiltskin, Murphzy şi Drăcuşorul, toţi deodată, într-un glas: Hold my bier !

.—— Va urma

Discutie despre “sa ne intalnim, sa ne vedem, sa facem niste drumuri sa se intalneasca”.

Acum ceva timp am fost surprinsa cand Gremlinii au recunoscut de la primele acorduri Metallica. Incepuse piesa la radio, Dinozaurul- Mama intreaba plina de importanta “Repede, cine canta”, iar gremlinii raspund in cor “Metallica”. Pina sa ma emotionez eu, au si apucat sa-mi tranteasca in nas: “Da, e muzica din genericul de la Fortnite!”, replica subliata prin “duuuhhh”, rolling eyes si toata recuzita de gesturi care sa acompanieze acest “Mom, it’s obvious we know”.

Ieri, tot la radio, Eminem. Gremlinii nu numai ca recunosc artistul, dar incep sa si recite versuri. – Wow, stiti voi de Eminem? (cum de asta, ca parca e de o varsta cu mine, vintage adica…) – Da, se pare ca are mare succes decand l-au bagat astia in Fortnite, observa cercetatorul-stiintific Manzel, fara nici o urma de ironie in glas.

Undeva, dintr-o pestera, Dinozaurul din mine cugeta: “Pe vremea mea… pe vremea mea noi ne uitam la Tom si Jerry si pe fundal auzeam uvertura din Fledermaus”.

Azi a fost inca una din zilele in care am fost “pe val”(dar nu cu pluta), deci sa ii trantim direct.

Detaliu: “Preturile sunt exprimate in RON (leu romanesc)”. Oare de cate intrebari a fost nevoie pina cand cineva nervos a decis: “ia scrieti, bah, cu rosu, si clar pentru toata lumea”

Cam cum o fi ca, dupa 20 de ani, inca sa intrebi daca preturile afisate sunt in moneda veche sau noua…

Eu – in sufragerie, la calculator. Manzel- la bucatarie, la aparatul de cafea.

“- Poti sa notezi ceva? “, intreaba Manzel.

Putin dezorientata, caut creion (foaie de hartie am intotdeauna sub tastatura) si raspund afirmativ. De la trei metri si un perete intre noi, Manzel imi dicteaza “durst express punct de”. Eu confirm si dau sa ii intind biletelul cu inscrisul. Cand ridic privirea, citesc o uimire ingrozitoare pe fata lui Manzel si imi dau seama: in secolul asta, in timpurile de corona cu omenirea misunad a digitalizare, tocmai eu, nevasta lui, nu deschid nici un notepad?

Mi-a bubuit azi o idee: sa creez un folder nou direct in Recycle Bin (un fel de work-around, sa ii mai scutesc ochii lui Manzel atunci cand e nevoit sa se uite la desktopul meu).

NOPE, nu se poate, trebuie sa fac ordine… Deci tot o sa creez folderul nou, o sa mut in el toate fisierele de pe desktop si o sa il asez deasupra Recycle Bin (cu alte cuvinte, pun un capac la cosul de gunoi)

Cam ce gândește un om care, întors după o vacanță luuuungă, deschide prima dată computerul: Please don’t install updates, please, please, please?!?

Socoteala de acasa:

• Dupa ce stai la tara, unde gasesti stricata pompa de apa, fiind nevoit sa te speli cu picaturi numarate de apa plata imbuteliata…
• Dupa doua saptamani de plimbari, la sfarsitul carora sacul de rufe murdare e plin si geanta de voiaj e goala…

…te gandesti

• cu jind la dusul pe care il vei face imediat ce ajungi acasa;
• socotesti ca, daca te mobilizezi, diseara poti spala chiar doua ture de rufe cu masina de spalat (sau macar urgentele…)

Socoteala din targ: intors acasa, citesti pe facebook cauza pentru care nu curge apa nici la robinetul de la bloc: conducta de apa este sparta.

Resemnare: ce bun ar fi un pahar de vin, ca tot nu e apa…

Într-o dimineață de wk-end, a venit și rândul lui Manzel să i se usuce gura de la atâta rugat: ”Puneți, copile, șosete în picioare și nu mai sta desculț, că iar ne ceartă mă-ta!”

Din cealaltă cameră, săturându-mă EU să tot aud placa stricată, hotăresc că e momentul să intervin și îmi fac apariția. Țăndărică o tulește brusc, se întoarce încălțat și începe să îi cânte lui Manzel refrenul ăsta: Sper că ești fericit…

Într-un metrou bavarez, o tânără ce părea a se lupta cu niscaiva bagaje de călătorie indică din cap către gașca însoțitoare:

-Uite, aici scrie despre amendă, e șaizăci de euro!

-A, e mult mai ieftin decât în Barcelona!

-Da, sau decât in Italia, am fost eu la … [ceva oraș și ceva eveniment] 

Am oftat. Nu pentru că din toate călătoriile lor prin străinătate, ăștia au fost în stare să rețină tocmai cuantumul amenzii, ci pentru că, auzindu-i, gremlinii mi-au făcut semnul nostru secret pentru situații delicate, în care trebuie să avem atenția mărită și să nu vorbim …