Azi am tras chiulul. L-am trimis pe Manzel de acasa, sa mai rasuflu si io in ritmul meu. O zi intreaga, asta e deja rasfat…

Numai ca acum ceva timp ma suna. Ca sa ma informeze ca mai are de stat impreuna cu amicul sau. Of, si mie tocmai ce imi sarise sufletul ca ma anunta ca vine acasa in 10 minute… Ma prefac putin suparata ca intarzie atat de mult, ma prefac apoi intelegatoare si dau verdictul: “stai cat ai de stat, dar la noapte sa dormi acasa”.

Home alone… Yuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Ma simt ca in copilarie, cand parintii erau la serviciu, iar eu puteam face in lipsa lor atatea tampenii….  😀