Ma trezesc ieri sa fac o fapta buna. Cum lucram eu de zor la decontul unui calculatorist, imi vine ideea mareata sa ii cer nu’s ce detalii-  detalii pe care omul le avea salvate in mailul personal… Ca sa nu il trimit la biroul lui, in cealalta parte a uzinii, il invit sa utilizeze computerul meu.

Se logheaza IT-istul meu pe gmail, printam mailul care imi trebuia mie la decont. Eu, ocupata cu hartzogaraia mea, nu sunt prea atenta la cele 3 clickuri de mouse prin care dragul meu coleg s-a deslogat.

La 5 minute dupa ce iese pe usa biroului (multumindu-mi de ajutor), constat ca prin alea 3 clickuri It-istul mi-a sters toata web-history si toate remindurile automate de parole.

Ma enervez, injur paranoia care vine by default cu meseria de calculatorist. Azi ma bufneste rasul: mai stii, daca detaliile le avea in contul de mail de serviciu, ma mai trezeam si cu Lotusul dezinstalat!