La poarta Cetatii, Batranul ii astepta.

Ii astepta cu Rabdarea Eternitatii, stiind ca doar timpul recupereaza distanta dintre generatii

Photo source: http://www.flickr.com/photos/levyfulop/

… Asezat pe banca, mi-l imaginez pe tata. Asteapta un suras, o poveste, o stire de la noi. Dar noi trecem pe linga, in viteza, grabiti… ignorand o banca goala.

In fiecare culoare din acest tablou descopar o amintire, o idee, un sentiment. Sunt frunze care au sa cada si ele in curand, la fel ca cele deja moarte… Iar atunci cand copacii vor ramane dezgoliti, vom observa mormanul de frunze. Vom lua o grebla, ne vom opri si le vom aduna. Mai apoi, obositi, ne vom aseza in sfarsit pe  banca si vom sta la sfat cu ai batrani.

(#incercari literare)