-“Vai, saracul Manzel, am fost la shopping si nu i-am luat si lui nimic… hai sa intru sa ii cumpar macar un tricou…”
– “Vai, saracul Manzel, mi-a dat bani de buzunar sa merg cu fetele in oras, hai sa ii iau si lui ceva, macar un tricou…”
– “Vai, saracul Manzel, eu am plecat la cumparaturi dupa rochie de seara, hai macar sa ma uit si pentru el de vreo camasa ceva…”
Si uite asa, saracul Manzel are dulapul plin de tricouri si camasi, si toate ok, purtabile si mai ales non-sintetice (“Vai, saracul Manzel si asa e rau de caldura, hai macar sa ii iau ceva bun, nu conteaza ca mi se pare cam scump pretul, calitatea asta merita”)
Iar eu stau si ma gandesc cu ce as putea sa ma imbrac maine…
No matter what si cate haine ar avea o femeie (nu toate totusi) va avea aceeasi intrebare: “Cu ce ma imbrac” ca doar hainele se demodeaza de la magazin pana acasa. Si pretul cred ca era mare nu scump sau avea un display scumpic de haios ce era :D. Pup
Dupa titlu credeam ca sunt cumva compatimit aici. N’am vazut semnu’ se ‘sarcasm’.
Mi s-a parut tare amuzant articolul tau 🙂 Fetele au un pitic in cap care cere tot timpul haine noi, altfel zau ca nu-mi explic 🙂