Fata prevazatoare, verific io inca de aseara cu meteorologu’ de serviciu si vad ca pentru azi se anunta ploi- multe, dese si masive. Desi de dimineata  era vreme senina, numa’ buna de frenodat “macarale rad in soare”, nu ma las pacalita si ma infofolesc cu una bucata camasa cu maneca 3/4, pe sub care pun un maieu si peste peste care mai trag un sacou. Asortez umbrela (aia roz, desigur).

Si toata ziua a fost o splendoare de vreme, pina la ceas tarziu  de seara din noapte, cand parasesc corporatia cu tristete, la rugamintile sefului meu. In atata emotie a plecarii in graba, ma zapacesc si uit umbrela la birou. Nu ma intorc. Si nu ma ploua pina in statia de tramvai. Nu ma ploua nici cand schimb tramvaiul la gara. Nu ma ploua nici imediat ce cobor din ultimul tramvai. Ci fix, exact si calculat cu vreo 200 de metri inainte de usa blocului incepe rapaiala.

Nota: in fata blocului, dau sa caut cheile, nu le am. Dau sa sun la interfon, Manzel nu raspunde (mai tarziu aveam sa realizez ca de fapt sunasem la interfonul vecinilor). Dau sa sun Manzelul la telefon, mobilul nu mai are baterie…