Cum munceam eu ca un slujbas fruntas la corporatie, in plina inchidere de luna contabila ma trezesc cu un apel pe mobil de la Badea. La inceput ezit sa ii raspund, data fiind politica companiei care spune “convorbirile la mobil se poarta in afara spatiului de lucru”- ori asta ar fi insemnat sa ma intrerup 5 minute din activitatea deosebit de importanta pe care o aveam de facut in momentul acela! Apoi ma gandesc ca deh, Badea e practic familie, prin urmare apelurile de ea au high-priority. Si raspund intr-o suflare: “Servus, Badeo. Te sun eu ceva mai incolo [si dupa ce mi-am facut calculele mintal cand as putea sa termin munca si sa fiu disponibila],sa zicem pe maine seara e ok?”

De la celalalt capat al firului se aude: “Bine bah, voiam numa’ sa-ti spun ca mi-am operat barbatul si ca e bine. Si sa iti transmit La multi ani pentru Manzelul tau, ca mi se pare ca e ziua lui azi”.

Degeaba am vizualizat in secunda urmatoare ca ma transpun in pielea strutului din desenele animate (ala de e alergat tot timpul de coyote ugly), ca imi iau o lopata, sap o groapa, ma arunc in ea si torn inapoi peste mine tot nisipul (ati observat ce viteza are strutul ala? cu viteza aia mi-as fi sapat groapa!) Mult mai aproape de realitate e imaginea asta.

Pina la acest incident, eu nu as fi recunoscut in ruptul capului ca aveam nevoie de ajutor. Privind acum in urma, mi se pare strigator la cer cum aveam eu impresia ca nu imi pot permite sa sacrific  5 minute din viata de corporatist in favoarea vietii private (mai ales ca nu lucram in vreo centrala nucleara). Ce s-ar fi intamplat daca  Badea, spre exemplu, s-ar fi pus la mintea mea si mi-ar fi raspuns “bine, alexutza, vorbim maine”? As fi terminat un proiect cu 5 minute mai devreme, fapt total irelevant la nivel corporatist. La fel de irelevant ar fi fost si daca as fi terminat acelasi proiect cu 5 minute mai tarziu decat niscaiva termene limita. Asadar, minutele alea nu schimba cu nimic viata de corporatist, insa pot schimba viata privata. Si, la urma urmei, viata personala e cea care conteaza si de calitatea careia ar trebui sa ne pese (in nici un caz invers).

Sa nu uitam ca nu as fi tras nici o invatatura daca as fi ignorat apelul de la Badea, asa cum probabil as fi avut tendinta sa o fac acum ceva timp in urma, in aceleasi conditii. E cazul sa multumim aici lui Manzel, cel care a avut o rabdare imensa (si totodata mii de draci) pina sa educe rebelul din mine cum ca atunci cand te cauta familia si prietenii, apoi mort-copt raspunzi la telefon si nu ii ignori!