Ma tot trezesc de ceva timp incoace ca eu, fiinta calma si rabdatoare, o tot reped pe o fatuca ce imi cere ajutorul in munca de la corporatie. Si fiindca imi dau seama ce se petrece, in ultimul timp am dezvoltat un tip de politete care sa-mi mascheze neplacerea de a colabora cu ea. Este uimitor cum capat un zambet blajin de cate ori o vad indreptandu-se spre biroul meu si cum vocea mea capata intonatiile mieroase ale unui oltean:”are you looking for me?”.

Ei bine, si cum stateam eu si imi faceam procese de constiinta ca poate am ceva cu fata si nu stiu de ce, ca nu mi-o facut nimic… ca poate sunt prea iute si nu o data am dat cu oistea in gard din cauza temperamentului meu nervos… iata intamplare:

Ii trimit un mail fetei asteia, cu ceva sefi in copie, intreband-o daca a primit nu stiu ce raspuns la o chestie ce trebuia rezolvata de preferinta ieri. Si fata mea ne raspunde la toti asa: “*shake head*”. Eu o ignor, stiind ca in cazul ei am tendinta sa ma las enervata fara motiv. Dar ceilalti nu se abtin si ii trantesc ceva de genul “draga mea, exprima-te intr-o engleza simpla daca vrei sa te integem si daca ai nevoie, nu ezita sa ii ceri sefului tau sa te trimita la cursuri”.

In secunda 2, la cine credeti ca a inceput fatuca asta sa se plinga ca a fost jignita? la ala de i-a trimis mailul? la seful ei? sau (bingo!) la alexutza???