Pe seara, in zi de inchidere (deci taman cand e nebunia mai mare in contabilitate), vine unul din sefii mari la mine si imi reproseaza, mai in gluma dar cu ton serios:

– Alexutza, zice el, acum cateva ore te-am intrebat pe sametime ce mai faci si tu mi-ai raspuns inapoi “ce pot face pt tine”.

Si apoi, catre restul oamenilor din jur: “Auziti, bre, oameni buni, chiar asa mi-a raspuns: ce pot face pentru tine?!? Cand eu am intrebat-o frumos ce mai face…”

Dialogul pe sametime o fost cam asa:

– hello

– hello

– how are you?

– how can I help you?

Amu, voi astia care oti mai fi tentati sa faceti la fel ca mine, luati bine de seama ca eficienta nu este intotdeauna cea mai buna cale spre rezultate. In dorinta mea de a nu pierde timpul omului, l-am facut sa isi rupa din timp, sa vina la mine si sa imi dea de inteles ca am fost umpic cam nepoliticoasa…Si asta nu pentru ca omul s-a simtit jignit, ca doar ma cunoaste si stie ca am ceva bun simt in mine (sau cel putin atata cat sa nu il jignesc pe fata, in mod intentionat).

Pina azi eram convinsa ca acel “how are you” e un fel de second hello, iar tot recitalul “ca va? ca va bien, e toi” e doar dialog de rutina. Pina azi, cand vad lucrurila la 180 de grade in partea opusa.

Daca voi avea chef vreodata sa dezvolt ideea (si anume de ce la intrebarea “ce mai faci” chiar se raspunde cu ceva legat de cum te simti si ceea ce faci), atunci am 2 note scurte de subsol:

– Eugenia Voda, convorbiri cu Al.Paleologu=> despre ipocrizie in lumea civilizata. Orice om in societate joaca teatru. Minciunile conventioanale.

– Andrei Rosca: Sunt lucruri pe care nu le poti mima.