Din cand in cand, adica nu chiar in fiecare ora din zi lumină, ci mai la doua-trei ore departare, răzbate o voce părintească: Iar sunt jucăriile voastre în drum! Câteodată glasul sună enervat, alteori dojenitor, uneori resemnat, de multe ori supărat. În jumătatea aia de metru culoar de trecere printre camere, de fiecare dată când te aștepți mai puțin, calci pe un titirez, pe săbii mini-lego, roți de mașinuțe dezmembrate… chestii dintr-astea cât să nu îți sucești glezna, dar nici drept să nu mai mergi.

Astăzi Manzel, obișnuit fiind să se uite după mărunțișuri, se împiedică de ditamai bușteanul adus în casă și lăsat de-a curmezișul holului. ”Mhmmmm…. ” se aude un început de sunet, la care gremlinul ripostează prompt:  – Dar toată casa e un drum! (auzi, știi ceva? oriunde aș pune lucrurile tu tot reușești cumva să te împiedici de ele!)