Un copil se așeaza pe tobogan. Plină de grijă, mama îi strigă de pe bancă: – Vezi că iar stai în soare, nu mai sta în soare! Mă uit împrejur și mă întreb de ce, în plin sezon cu caniculă, nici cel în cauză, nici ceilalți copii nu poartă șapcă, pălărie sau măcar o batistă pe post de bandană. Oare zbierătele protejează mai bine împotriva insolației ?
O fetiță de vreo 4-5 ani urcă două-trei trepte pe un spalier. Tac-su, grijuliu, vine lângă ea. Credeam că vrea să se asigure că o va prinde în cazul vreunui accident sau că o va ajuta să ajungă în vârf. Surpriză, începe să o certe: – De ce te urci aici? Ți-am spus că astea sunt doar pentru băieți! Dă-te jos imediat și nu mai te urca aici!
Ah, observațiile de tot felul pe cel mai înalt ton, izvorâte din gâtul adulților care stau pe bancă și aruncă ”sfaturi” spre copiii aflați în celălalt colț al parcului- distanța dintre adultul supraveghetor și copil e direct proporțională cu decibelii scoși de adult, aproape că nici nu se mai aude gălăgia firească a jocului de copii.
