Vine gremlinul ’45 cu o față de zmeu cătrănit: – Mami, mă doare aici degetul. Și îmi întinde degetul, să mă uit.

Mă uit atent, nu văd nicio urmă de rană. Mi-aș lua ochelarii, dar sunt de distanță. Mă gândesc să caut lupa cu leduri, dar, analizând efortul care urmează, arunc înainte o întrebare de control: – Ți-a intrat vreo așchie?

-Nu, am ținut prea mult timp o figură pe deget și de aia mă doare.

– Aha. Și de ce ai venit la mine?

-Am venit doar ca să îți spun! – și, în următoarea clipă, e deja întors cu spatele la mine, interesându-l alte chestii, presupun mai importante.