O lectie pe care am invatat-o the hard way si care revine: un CV trebuie sa fie la zi in orice clipa. Un CV nu se updateaza (da, stiu, folosesc englezisme, macelaresc limba manelista) in clipa in care ne trezim ca ne trebuie la un interviu pentru o potentiala slujba mai buna.

Acum vreo 7 ani ma trezesc cu sefa ca vine direct la biroul meu. Pe atunci nu lucram intr-un open space si era intr-adevat mare lucru daca apuca directorul al mare sa se deplaseze de la EL din birou la tine, fara telefon, fara avertisment, far’ sa apuce secretara lui sa te puna in tema pe sestache. Imi ridic ochii de prin cartile de munca (si acum visez cum se calculeaza vechimi si sporuri de munca si cum Blonda imi batea obrazul ca nu am caligrafie omeneasca, desi eu ma chinuiam de fiecare data sa am un scris de tipar impecabil). Ridic ochii si brusc Sefu’ imi cere impunator: “Alexandra, vreau CV-ul tau, ACUM!”. De partea mea, tacere, nedumerire, panica: nici nu catadicsisem sa mai umblu la CV de cand luasem interviul de angajare! Si tonul impunator continua: “Bine, daca nu il ai in engleza, te las 10 minute sa ti-l faci in franceza, nu am nevoie de el in romana, mi’l trimiti pe mail”. Sa mai adaugam faptul ca pe vremea ceea un CV in varianta electronica era pastrat de cele mai multe ori pe o discheta, care discheta era pastrata de cele mai multe ori acasa (acasa unde, de cele mai multe ori, cei din generatia mea nu aveau calculator).Mai tarziu aveam sa aflu ca scopul acelui CV era inscrierea mea la un seminar… seminar cu un anumit numar de locuri libere si mult mai multi candidati inscrisi.

Nu ma apuc acum sa insir baliverne cum ca eu asa de bine mi-am invatat lectia, incat in ultimii 7 ani am avut CV-ul  intotdeauna la zi si cat se poate de bine intocmit. E bine sa faci ce zice popa, nu ce face popa.