Am fost ieri la posta cu treaba- coada se intindea destul de mult si afara in strada, pe alocuri chiar si pe doua randuri. Ca sa nu ma plictisesc, luasem si gremlinii cu mine. (De fapt, de cateva zile tot cant Jona Lewie – Stop the Cavalry si ca sa nu par nebuna pe strada, am un pretext ca le cant la prichindea.) Dupa ce am terminat, cand dau sa scot carutul pe usa, numai ce vad miscare de trupe. “La un semn deschisa-i calea”, cu diferenta ca eu nu schitasem nici un gest. Se dadeau oamenii la o parte de parca as fi fost ambulanta cu lumini aprinse. Ca valurile de apa in fata toiagului lui Moise, asa imi faceau carare. Si nici macar un pardon nu a fost nevoie sa rostesc.

O, magnifice momente, maretia mi-a fost recunoscuta!