La poarta Cetatii, Batranul ii astepta.

Ii astepta cu Rabdarea Eternitatii, stiind ca doar timpul recupereaza distanta dintre generatii

Photo source: http://www.flickr.com/photos/levyfulop/

… Asezat pe banca, mi-l imaginez pe tata. Asteapta un suras, o poveste, o stire de la noi. Dar noi trecem pe linga, in viteza, grabiti… ignorand o banca goala.

In fiecare culoare din acest tablou descopar o amintire, o idee, un sentiment. Sunt frunze care au sa cada si ele in curand, la fel ca cele deja moarte… Iar atunci cand copacii vor ramane dezgoliti, vom observa mormanul de frunze. Vom lua o grebla, ne vom opri si le vom aduna. Mai apoi, obositi, ne vom aseza in sfarsit pe  banca si vom sta la sfat cu ai batrani.

(#incercari literare)

La simptomul “nu se aprinde becul cand ma joc la intrerupatorul de lumina, decat dupa a 10-a incercare”, barbatul casei pune diagnosticul: “trebuie schimbat intrerupatorul”.

Bun. Sa vedem pasii urmati de Manzel:

1. Mergem la Globus, luam intrerupator nou.

2. Desfacem intrerupatorul vechi, constatam ca cel nou nu se potriveste in locul celui vechi.

3. Ne intoarcem la pasul 1.

4. Din perete ies 3 fire. Incepe epoca combinatiilor. Prima incercare: de la intrerupatorul de lumina din dormitor aprindem lumina pe hol. Constatam in acest caz concret ca lumina din hol se poate stinge si din hol, dar de aprins, numai din dormitor.

5. Aflam ca o alta combinatie de fire la acelasi intrerupator din dormitor porneste ventilatorul din baie…

6. Desigur, exista si o combinatie in care nu se intampla nimic… mortua est totul. Trecem astfel la pasul 7.

7. Ne gandim sa rezolvam problema metodic, ca inginerii. Cu ajutorul surubelnitei electrice aflam care este firul cu plus, il notam cu o linie (traiasca markerul!). La reluarea combinatiilor posibile (pe care nu le recapitulam pe hartie, ci le experimentam din nou in practica), nu aflam nimic nou: fie aprindem lumina din hol, fie pornim ventilatorul din baie… dar becul din dormitor nu produce lumina si pace!

8. “Have you tried to turn it off and on again?” (IT Crowd).  Asta e prima intrebare din partea IT-istilor cand esti in criza, crezi ca ai incercat tot posibilul si cand tot nu reusesti sa repari bug-ul… apelezi in cele din urma la ei.

9. Il intreb pe Manzel (eu- de sex feminin, el- de sex masculin) daca… a verificat becul inainte de a se apuca de meseria de electrician- chiar daca becul este ergonomic, cu durata de viata de 10 ani conform instructiunilor/ reclamei de pe ambalaj…

Mi-ar fi placut sa stiu daca printre combinatiile lui Manzel la firele de lumina exista vreuna care aprindea/ stingea lumina la vecini.

Unul dintre lucrurile in comun pe care eu si Manzel le avem in comun la locurile de munca este evenimentul intitulat “Vizita clientului”.

La Manzel in open space HR-ul anunta: “Guys, tomorrow there is a visit from customer”. Reactii din partea IT-istilor: “Customer safari… cool.. we, like little monkeys that we are, we’ll try to behave and not scare them off… Will they give us candies?”

La mine scenariul incepe tot cu HR-ul care se adreseaza doamnelor si domnilor contabili: “Hello, I would like to inform you/ I need to inform you tomorrow we have a visit from our client”. Alexutza de colo, repede se baga in seama: “Customer Safari you mean?” Proasta, proasta inspiratie… Mi-am atras priviri certarete: “aaaa? ce are de’a face jungla cu anuntul asta? Esti dusa sau ce?” . Tac. Las colegii sa puna intrebarile lor: cine e clientul, de ce vine in vizita, ce treaba are cu noi… Peste jumatate de ora avem sedinta cu team-leaderul, sedinta in care timp 10 minute (cronometrat) ni se explica ca blugii sunt interzisi (iar cine vine in jeans este trimis acasa:D), iar ni se explica ce e ala “dress code”, fara mancare pe birou, fara hartii pe birou, fara haine pe spatarul scaunului, …. etc. Cred ca asa se pregateau si vizitele de lucru comuniste.

A doua zi, nici unul dintre Customeri nu a pornit in deplasare, au stat naibii potoliti in banca lor 🙂

Amu ceva timp, avusesem proasta inspiratie de a-mi denumi blogul “Invalid user ID”. De atunci Gogu (google), cu sistemul lui de indexare, imi aduce in pagina musafiri unul si unul, cu intrebari pe teme de “cum sa faci id”. Intrebarea pusa gresit nu are cum sa aduca un raspuns corect. Cum spunea Dinica intr-un film: “Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste nimic”…

– Nu stiu sa fac id
– ok, ce fel de id?
– id de messenger
– bun, ce messenger?
-aaaaa….messenger (stii ce e aia sau nu)?

Mda, greseala mea ca m-am bagat in seama.

Ultimul comentariu primit: “incerc de 3 zile sa-mi fac id si nu reusesc”. Oricat mi s-ar rupe inima de mila pentru oamenii aistia, io orzul pe gaste nu stric.

In perioada zilelor de non-vacanta, ritualul cafelei se prezinta astfel: Alexutza face 2 cani de cafele, una pentru ea, alta pentru domnul Sot. Manzel isi bea tacticos bautura in timp ce se invarte prin casa, pregatindu-se sa plece la serviciu. Alexutza pune deoparte si pastreaza. Manzel isi termina cafeaua lui si incepe atentatele catre cafeaua Alexutei. Daca Alexa are nevoie de ceva de la Manzel, atentatele teroriste se transforma in negocieri.

La ordinea zilei in saptamana aceasta: Lasat sot singur si plecat-am acasa la mama. O numesc eu vacanta. Manzel se adapteaza: dimineata face doua cafele, una pentru el si alta pentru mine. Dupa ce isi termina de baut cafeaua lui, se sacrifica si lichideaza si portia mea. Stiind ca mi-am mutat aproape toata colectia de cani in Brno, am intrebat ingrozita: “Da’ canile de cafea le speli ?!?”

Cu ochii de abia mijiti, in drumul spre baie ma hotaresc sa dau un ocol pe la bucatarie, sa pun cafeaua la facut. Cu gesturi mecanice, dechid usa dulapului, iau in mana cutia cu filtre de cafea. Scot una bucata de filtru de hartie din cutie, pun cutia pe masa, pun filtrul in compartimentul special. Pun cutia cu hartii la loc in dulap, iau borcanul cu cafea. Pun cafea in masina de cafea, pun si apa in masina de cafea. Cu aceleasi gesturi mecanice, pun borcanul de cafea in dulap si inchid usa dulapului. Pornesc priza de la beculetul rosu de intrerupator, apas butonul. Plec in sfarsit la pipi-ul de dimineata.

Dupa ce ma spal si pe ochi, cand dau sa pun cafeaua in tzucal, constat ca din sirul gesturilor mele mecanice am sarit cu gratie peste pasul “se baga filtrul de cafea in priza”. Remediez…

Peste 10 minute, in loc de licoarea deosebit de neagra, ochii mei dau peste apa chioara colorata bej… Filtrul de hartie s-a autoaranjat astfel incat apa sa evite orice contact cu substantat magica denumita cofeina…

Dupa a treia incercare de a face o cafea la filtru, s-a auzit un zbierat venit dinspre locatia lui Manzel: “Mah, ti-ai propus sa ma omori ?!?”.

Hm…. sunt curioasa: cat de mult va creste firul ierbii azi?

Mi-am citit horoscopul:

“Sansa unei pasiuni fulgeratoare trece prin calea ta, deci, daca erai in cautarea unei idile intense sau a unei povesti de dragoste aprinse, deschide-ti inima, pentru ca e dupa colt. Ai putea fi cucerit de o persoana placuta, frumoasa, atragatoare, care te poate, pur si simplu, ingenunchea dintr-o privire. Depinde cum stii sa mentii aceste emotii vii!”

Mai sa fie, te pomeni ca o fi taman cheful de munca, intruchipat in Fat-Frumos ?!? No, la cat de fulgerator se anunta… mi-o taia doar calea, sau si respiratia? Sper sa nu ma ingenuncheze intr-atata incat sa fac si ore suplimentare 🙂

Taman ce ma laudam zilele trecute cu talentele mele ascunse de manipulator (cum l-am convins pe Manzel sa imi repare calculatorul), iata ca Manzel ma depaseste.

I-am luat zilele trecute cadou (cadou din banii lui, ca io muncesc pe bete de chibrit) un dvd player portabil. Surpriza a fost de partea amandurora: aparatul nu functioneaza decat pe baterie. (Charger-ul conectat la priza de 220v nu alimenteaza dvd-ul, ci incarca bateria).

Neavand timpul necesar sa mearga personal sa schimbe cadoul, iata ce discurs imi tine:

– Pufa (adica eu), te duci la magazin si le spui sa iti dea banii inapoi. Daca reusesti sa ii convingi, banii astia sunt prima rata la noul tau laptop.

Mda… touche.. la asemenea motivatie, poti sa rezisti sa spui pas ?!?

Axioma: Fiecare om are vrabiile sale. Cat despre  IT-isti, acestia au stoluri intregi de fixatii, iar Manzel nu face exceptie: sa nu te atingi de nevasta, de masina, de calculator, de colectia de pixuri.

De ceva timp calculatorul meu e scos din uz (poveste veche, cu permutari de carcase, schimbari de piese, etc.) Ca sa functioneze la parametri fara zgomot, s-o chinuit Manzel sa mute piesele dintr-o carcasa de PC intr-o carcasa de Server. Toate bune si frumoase, pin’ ce carcasa de server s-a dovedit a fi cu defecte la butonul de power. Mortua est.

Solutia ideala ar fi o alta carcasa de server, dar avand in vedere delegatiile lui Manzel, acest lucru este realizabil cam peste 2 luni. Oare cum poate fi motivat Manzel sa imi repare la loc calculatorul, cand el stie prea bine ca eu am nevoie urgenta de un lucru pe care nu il folosesc taman cand se strica…

Tratative joi seara:

– Pufu? (cuvant adresat lui Manzel, menit sa avertizeze ca urmeaza o petitie).

– Mdea

– Pufu, ma iubesti? ( “pufu, nu am de gand sa ma las pina nu obtin ceea ce vreau!”)

Manzel s-a instalat confortabil, aruncandu-mi o privire de profesor care asculta elevul scos la tabla.

– Manzel, pot sa instalez pe serverul tau programasul meu de Home Accounting? (nici pomenire de Age of Empires, dupa care imi arde mie buza).

– Inteleg ca e exceptie si stiu ca trebuie sa aduci la zi Contabilitatea Casei. Ti-l instalez maine, dar il accesezi din contul tau, da?

– Da, pufu, multumesc.

Vineri dimineata, la prima ora:

– Pufa, diseara iti asamblez computerul la loc in carcasa veche.

q.e.d.