Se zice ca primul an de casatorie e mai greu, caci restul sunt imposibili.

Acum un an dobandisem o partitie de share pe serverul lui Manzel, un fel de forum unde ii postam tickete IT spre rezolvare. Mai cu rugaminti, mai cu amenintari… in cele din urma ticketele mele gaseau o rezolvare.

Ajuns de ceva vreme Calculatorist Sef (adica de ocupatie manager si de profesie IT-ist), Manzel in ultima vreme raspunde la mesajele mele cu “Ne pare rau, dar pt. acest deployment nu avem suficienti ingineri”. Incepe sa imi fie dor de acel “have you tried to turn it off and on again?”.

Ma trezesc ieri sa fac o fapta buna. Cum lucram eu de zor la decontul unui calculatorist, imi vine ideea mareata sa ii cer nu’s ce detalii-  detalii pe care omul le avea salvate in mailul personal… Ca sa nu il trimit la biroul lui, in cealalta parte a uzinii, il invit sa utilizeze computerul meu.

Se logheaza IT-istul meu pe gmail, printam mailul care imi trebuia mie la decont. Eu, ocupata cu hartzogaraia mea, nu sunt prea atenta la cele 3 clickuri de mouse prin care dragul meu coleg s-a deslogat.

La 5 minute dupa ce iese pe usa biroului (multumindu-mi de ajutor), constat ca prin alea 3 clickuri It-istul mi-a sters toata web-history si toate remindurile automate de parole.

Ma enervez, injur paranoia care vine by default cu meseria de calculatorist. Azi ma bufneste rasul: mai stii, daca detaliile le avea in contul de mail de serviciu, ma mai trezeam si cu Lotusul dezinstalat!

Detalii care mi-au fost cerute de audit, la un control privind deconturile:

” Time of begining of travel is 15,00 h and the employee boarded on bus on 15,15. I suppose, 15 minutes he spent by traveling to bus station, right?
Alex, this is quite urgent”.

No, zau, astia ma verifica la matematica sau ce? nu se simt obositi niciodata?

“- Duminica e Pastele la cehi”, spune Manzel unui amic din Ro. Raspunsul vine prompt: “Da, inseamna ca sunt catolici”.

Rasete pe fundal. 90% dintre ei se declara atei. Dar au avut nevoie de pretext pt. o zi libera.

Vine la noi in birou stimabilul cetatean Mitica. “La noi” asta il definesc in cazul de fata prin 2 muieri simpatice si dragutze foc (o fi, n-o fi neadevarat despre mine, dar parol mon cher: colega e de aur).

Venit de ceva timp pe meleagurile CZ, calculatorist de meserie intr-o uzina plina de altii ca el, lui Mitica i-a ajuns singuratatea la os si are nevoie de companie feminina (like in “he needs female company”, not “looking for”. Diferenta de nuanta e data de necesitatea…. fiziologica. parerea mea.) Intrebat de vorba, omul se dezlantuie cu lauda calitatilor sale de cuceritor.

Mai intai se preface a lua un ton invaluit de mister. Plina de emotii, fac ochii mari de curiozitate. Mitica face dezvaluiri: feminitatea vizata e personaj important in comunitatea ceha- but damn it, nu da nici un nume! Starea civila: casatorita. Tonul vocii se schimba, devine inaltator: oare constientizam toate riscurile imense  prin care trece acest cuceritor? La cate pericole desavarsite trebuie sa fie el expus? Cinic, dau ochii peste cap: intr-adevar, greu tre’ sa fie sa nu ai nici un fel de obligatii si sa nu te legi la cap aiurea…

Mitica insista cu detaliile: a cucerit fata ducand-o pe malul lacului, unde a invitat-o la dans la lumina romantica a unei lumanari. Mda: malul lacului este fix linga padure (ah, cat de salbatic, mrrrr), muzica romantica aleasa a fost un jazz (sunt atat de putini aceia care apreciaza aceasta muzica aleasa), iar cat despre lumanare… probabil ca luna nu era in faza de luna plina. Oare cat de disperat poti sa fii?

Concluzia mea : investitie minima, profit maxim. Intotdeauna indigenii au fost pacaliti de toate nimicurile stralucitoare. Da-le un ciob de sticla si se vor arunca la picioarele tale, fara ca tu sa fii nu stiu ce zeitate cuceritoare.

Si totusi o intrebare ma roade: jazz? JAZZ?  cum poate fi jazzul.. romantic?  cum se danseaza jazz, dar mai ales: cum se danseaza jazz in stil romantic? E o scartzaiala!!!

Rabdare, rabdare, calm… si apoi inca o tzara de rabdare. Daca vreau sa gasesc pe net ceva literatura romaneasca trebuie sa respir adanc (erata: foarte adanc).

Aici nu pot da buzna in biblioteca bunicilor sau a parintilor. Si, din pacate, nici nu pot muta biblioteca din Ro in Cz-  nu se pune nimeni la mintea mea, caci damblaua exista inradacinata in capul meu. Dar solutii caut, caut pina o ceda careva nervos… 😀

Azi am tras chiulul. L-am trimis pe Manzel de acasa, sa mai rasuflu si io in ritmul meu. O zi intreaga, asta e deja rasfat…

Numai ca acum ceva timp ma suna. Ca sa ma informeze ca mai are de stat impreuna cu amicul sau. Of, si mie tocmai ce imi sarise sufletul ca ma anunta ca vine acasa in 10 minute… Ma prefac putin suparata ca intarzie atat de mult, ma prefac apoi intelegatoare si dau verdictul: “stai cat ai de stat, dar la noapte sa dormi acasa”.

Home alone… Yuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Ma simt ca in copilarie, cand parintii erau la serviciu, iar eu puteam face in lipsa lor atatea tampenii….  😀

“Hai sa bantuim stramosii “, mi-am zis la inceput de google search cu tema “muzeu de istorie”.

E vineri seara, tarziu, intr-o cladire cu birouri pustii… Cu toate acestea, din clipa in care am citit Intampinarea Muzeului National de Istorie Roman (www.mnir.ro), mi-e ciuda ca trebuie sa ma dezlipesc de la calculator peste o ora (cand va trage Manzel masina la scara intreprinderii)

Fiecare comunitate are oglinda pe care o merită..

Domnule draga, amu’ io de cateva zile ajunsai la concluziunea fatala: contabilii – contabili, care nu fac altceva decat contabilitate pe bucatica lor, sunt niste incuiati. “Mari dobitoci”, cum s-ar fi exprimat personajul meu preferat din cartile lui Calinescu.

Viziunea lor asupra muncii pe care trebuie sa o faca: trebuie sa mute de la stangala dreapta niste cifre. Respectiv sa puna in tiparele unor formule contabile niste sume luate din diverse facturi/chitante. Orice task pe care trebuie sa il faca e musai sa se potriveasca in aceste tipare. Altfel caruta nu merge mai departe ( ca la cai, daca vad mai mult decat le ingaduie obloanele de la ochi, se sperie, o iau razna si s-a dus naibii caruta!)

Ca sa nu ziceti ca Zdreanta in gandul lui, iete exemple:

Exemplul 1: Decont in care apare o chitantuca pt o taxa de drum. Contabilitatea imi cere: “please explain what is Oresund Bridge Tax “. Ii iau si ii explic omului: Oresund ala e un pod intre Danemarca si Suedia, iar ca sa treci podul ala cu masina trebuie sa platesti o taxa de drum. Raspunsul Contabilului: Alex, te rog scrie o nota justificativa pe aceasta tema.

Exemplul 2: Decont in care apar diverse bilete de calatorie plus un abonament pt transport public dintr-o tara europeana, alta decat CZ/SK. Contabilul nu se lasa invins pina nu obtine o explicatie in scris: de ce in primele zile s-au folosit bilete de nu stiu ce fel, apoi s-a cumparat abonament, iar in ultima zi s-a folosit un alt ticket de un al treilea fel?

L-am intrebat pe Contabil daca cumva in tineretea lui a picat examenele de admitere la Academia de Politie. Nu a gustat gluma, a crezut ca ma abat de la subiectul discutat (deconturile). Asa sunt eu subtila… si cu mintea obosita de atatea frecusuri.