… la perioadele aferente experientei intr-o anumita companie, sa scrii April 2k – June 2k3.

Dincolo de banc, exemplul e cules din realitate.

Atat pentru mine, cat si pentru Manzel, diminetile sunt cele mai provocatoare momente ale zilei. Pina cand e gata cafeaua, ne intretinem cu diverse intrebari menite sa ne tina atentia treaza (sa nu adormim la loc).Astazi ghicitoare zilei a fost:

– Manzel, unde zboara ratele cand migreaza in tarile calde?

Si Manzel a raspuns (falfaind din brate): – In aer!

“Galagia vrabiilor” pe limba mea inseamna vorbaraie de muieri. Nu o gasesc deloc poetica, astfel incat sa o inalt la rang de “ciripit”.

Ca sa starnesti galceava, tot ce trebuie sa faci este sa le arunci niscaiva firmituri de paine. Intr-un birou populat cu angajati feminini, aruncati intrebarea “Si, fetelor, ce ati mai facut voi de mancare, ca eu nu mai stiu ce sa mai gatesc?”. Eu una, niciodata, dar niciodata la asemenea intrebare, nu mi-am facut auzit raspunsul: “GOOGLE SEARCH!!!!!!!”. Eu stiu ce vreau sa mananc. Eu stiu ce imi place sa mananc. Eu nu ma apuc sa gatesc dupa gusturile colegelor de birou, fiindca nu am gustat mancarea pe care o fac ele si, in orice caz, prefer sa ma iau dupa cartea de bucate sau dupa mama. Mi se pare lipsit de logica sa intreb “tu ce ai mai facut ieri de mancare”, pentru ca sa stiu “ce sa gatesc eu diseara”.

Uneori e amuzant sa vezi vrabiile astea glasuind la cel mai mic impuls primit: o vrabiuta tocmai a primit o invitatie romantica la cina. Impartasirea stirii catre stol se termina cu ghicitoarea: oare dupa 4-5 ani de convietuire o va cere de sotie? Subiectul se dezvolta pina la epuizarea tuturor detaliilor legate de organizarea cununiei, desi fata asteapta/spera/ se roaga de mai bine de un an sa fie ceruta; nu stiu cum se face, intotdeauna intervine cate ceva in calea fericirii ei. Amu’ nu stiu ce ma face totusi sa ma gandesc ca omul de a dat telefon a intrebat-o pe vrabiuta ceva de genul:”Ai chef sa iesim in seara asta undeva, sa bem ceva?” . (mde, dupa mintea femeilor, sticla de vin la care se gandea amicu’ nu poate fi decat in fata lumanarii, iar muzica de pe fundal nu e muzica de lautari, ci un violonist sensibil si rafinat).

Imi amintesc cu tristete: Acum 2 ani, dupa 4-6 ore de petrecut intr-un autobuz de Alba cu “best of manele” si satra de manelisti, NU am murit. Am rezistat eroic, comentand versurile, iar la destinatie am devenit imuna pe viata la tot ce inseamna manele. Si tot cand am coborat din autobuz am intrebat: “Doamne, oare mai exista ceva pe lume care sa faca concurenta manelelor?”.

Depinde de cultura, in unele CV-uri te poti astepta sa gasesti diverse citate pe post de Motto reprezentative.

Astazi am zambit: “Be like a diamond, precious and rare; Not like a stone, found everywhere”. I-as raspunde cu “Fratele meu orb mi-a aratat ca nu exista Soarele; este o inventie a celor care vad”.

Astia de la IT, de fiecare data cand le deschizi usa sa le reamintesti a tz-ispea mia oara de problema ta, ti-o taie scurt inainte de “Buna ziua” al tau cu un “NU STAU DEGEABA!” (variatie: “Ma vezi pe mine ca stau?”).  Mda, da importanta afara din ei. Uneori regret ca nu am deschis tickete de genul “mi se blocheaza mouse-ul”, cand de fapt trebuia sa il curat ca sa functioneze properly.  

La sfarsit de aprilie, Manzel si-a upgradat calculatorul. Piesele de la compu’ vechi, in buna vointa lui imensa, le-a pasat la mine in workstation. Toate bune si frumoase, dar noul meu PC upgradat rage ca un tractor. Timp de 5 luni am auzit promisiunea “il desfac in week-end sa vad ce are” [ticket status: investigate]. Dupa ingroaparea tuturor sperantelor, acum 2 saptamani (dupa mai bine de 4 luni de la deschiderea ticketului) a venit rezolutia “trebuie luat inca un ventilator”. Dupa inca o saptamana de cugetat la problema mea tehnica, noua solutie data se schimba din “ai nevoie de ventilator” in “ai nevoie de carcasa noua”.  

 Si totusi faptul ca s-a gasit o solutie la problema mea are urmatoarea justificare: in ultimele saptamani am inceput sa dau drumul la calculator taman cand pe Manzel de abia il luase somnul.  

Morala: Si IT-istii sunt oameni, prin urmare si ei trebuie sa fie motivati.

Din bancul cu castorul retinusem doar “morala”. Iata ca am regasit “varianta full option”, pentru necunoscatori:

 Iepurasul a fumat niste iarba si acum zace lat pe marginea lacului. Apare un castor: – Ce faci iepurasule? – Am fumat niste iarba si ma simt in al unspelea cer! Ia si tu de aici! Ia castorul si trage un fum. Iepurasului ii vine o idee: – Stii ce-ar fi si mai grozav, castorule? Sa tragi un fum, sa-ti tii rasuflarea, sa te scufunzi, sa inoti pana pe partea cealalta a lacului si acolo sa expiri!Castorul se executa. Pe partea cealalta a lacului, cade lat de placere.Apare un hipopotam:- Ce faci, castorule?- E un iepuras pe partea cealalta a lacului care are o marfa grozava. Tine-ti rasuflarea, inoata pe sub apa si cand iesi pe partea cealalta, dai de el.Hipopotamul se executa.
Cand iese pe partea cealalta, iepurasul casca niste ochi mari si-i striga innebunit:- Expira, castorule !

Ajunsa uneori la capatul puterilor (zic eu), imi amintesc de un exponat din colectia mea de cani, respectiv de imaginea unui taur furios, rugandu-se: “Da-mi, Doamne, rabdare! DAR IMEDIAT!”

Curiozitatea m-a impins sa-l intreb pe Gogu (asa il alint io pe Google) ce stie despre ruga de mai sus. Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, Gogu ma trimite pe trimite pe coclauri:

Spuneti “da-mi, Doamne, rabdare” si asteptati o saptamana, o luna, un an, cat va fi necesar pana cand Dumnezeu va va izbavi. Fiti sigur ca Dumnezeu va va izbavi in acea zi in care va va fi voua mai de folos” ( i-a indemnat mitropolitul Serafim pe credinciosii adunati la Nicula.)

 Deci cum ramane cu IMEDIAT-ul ?!?

Fusei saptamna trecuta in vizita scurta prin Bucuresti – pe la rude, pe la prieteni si amici, pe la diverse cunostinte. Din intrebarile clasice ce se pun la asemenea ocazii, premiul fruntas revine interogatoriului “Cat castigi tu acolo in Cehia? Si sotul?”.

Cum raspunzi la asemenea intrebare? Cu deosebit curaj, toleranta si calm, fiindca romanul din zilele noastre se naste contabil/ auditor. Cum spui o suma, in doua secunde afli cat economisesti pe luna! Dintre expertii care si-au dat cu parerea,

– 95% nu cunosc costurile de viata din Brno/Cehia

– 70% nu au iesit din tara in ultimii 2-3 ani

– 50% afirma ca Bratislava se afla pe teritoriul Cehiei

– 30% vorbesc despre Cehoslovacia ca stat membru UE

– 80% nu au habar de stilul nostru de viata, de obligatiile pe care le avem

Am aflat astfel ca eu si Manzel punem deoparte intre 300 si 700 de euro pe luna (suma variaza in functie de expertul care si-a dat cu parerea). Se pare ca degeaba am terminat liceu cu profil economic + ASE-ul, din moment ce socotelile mele de acasa sunt cu totul altele.

One of the best compliments I have ever received came from Manzel, a few weeks ago. (Well, it’s kind of obvious that Manzel is my main source of compliments…)

We were looking for a certain touristic objective… let’s say a castle. So we arrived in some parking up on the hill near Pernstejn Castle. We’ve got out of car and for some mysterious reasons we started to follow the crowd (by crowd I mean some couples that happened to arrive in that parking place same time with us). As soon as we left behind the parking, we noticed a “HRAD” sign (translation : to the castle) which pretty much showed the way back to our car.

Brainstorming time:

Alexa : (—>) Ok, we are stupid, Castle is the exact opposite direction

Manzel: (<—) Maybe, but why is everybody going in that direction?

Alexa: I don’t know about other people, maybe they like walking around, maybe they go in the woods for some fresh air… I don’t care. We should go that way( —>), as there is a sign showing direction for stupid people like us. After all, castles are supposed to be e-a-s-i-l-y visible from miles away (it’s one of the biggest castles in Moravia, we’re about 100 meters away.. but we seem to be totally lost!!!)

Manzel: Let’s ask somebody for direction

Alexa: I am NOT going to do such a thing as to ask for direction!!! Why should I let anyone else know that we are stupid?

Manzel: YOU THINK LIKE A MAN!

Ne trezim dimineata, in zi de sambata, la ora 7-7:30 nu dintr-un entuziasm exemplar de a ne apuca de treaburi casnice, ci multumita vecinilor care isi renoveaza casa cu bormasina si alte ustensile producatoare de zgomot infernal.

“Beauty in, ugliness out”. Trag aer in piept si ma gandesc la prietena mea care are un vecin rockaras ce o trezeste pe acorduri de compozitie proprie…(cea mai rock melodie pe care prietena mea a ascultat-o la initiativa ei cred ca este Nothing else matters :)))

Profitam de testele de toleranta la stres pe care vecinii nostri si le dau intre ei de aproape o saptamana (caci dansul cu bormasina tine de luni) si testam 5.1. Creative pina la maxim – in premiera. Cine stie cand am mai fi avut asemenea ocazie, Manzel o asteapta de aproape 2 ani…