Ies cu gremlinii in parc. Vedem un dog german, astia micii imediat: “ham-ham”. Vedem o pisica, astia micii: “miau-miau”. Vedem o veverita, astia micii: “ta-ta”. Vedem un labrador, astia micii: “ham-ham”. Vedem o rata, astia micii: “mac-mac”. Vedem un soricar Patrocle, astia micii : “miau-miau”.

Ii chem din pragul bucatariei sa le fac prezenta si nu-mi raspunde nici unul. Insist cu apelul, nu se prezinta nimeni la post. Beau o dusca de cafea, de imbarbatare, si pornesc dupa ei. Nu se aude nici o hlizeala, nici un scartait de dulap pe care nu au voie sa il scotoceasca.

I-am gasit in baie, in spatele usii inchise, aplecati amandoi deasupra toaletei. Fiecare cu cate o perie in mana luau apa din wc si stropeau masina de spalat…

– Bai ucenicii lui Creanga, nu-l mai imitati atata pe popa Daniel! Acum inteleg eu de ce imi dadeati cu mopul pe perete!

Am observat zilele astea o noua moda: diploma de absolvire, toga de absolvire, ceremonie de absolvire pentru piticania care si-a incheiat anii de gradinita.

Inteleg serbarea de sfarsit de an. Inteleg ca parintii pling de emotie si cand mi-o veni randul sper sa nu constat pe pielea mea ca lacrimile astea sunt ceva inevitabil precum durerile nasterii…

Dar sa imbraci copilul intr-un cearceaf si joben a la Harvard… why the face?!? Vorba lui Manzel, a carui voce era extrem de serioasa si grava cand a rostit-o: cumva trebuie sa se faca deosebire undeva. In ziua de azi ce mai e facultatea, toata lumea face o facultate si are diploma. Liceu? Toata lumea ia cumva bacul si are diploma de bac. Scoala generala? la fel, toata lumea are… Deci in conditiile astea de egalitate, era normal ca stacheta sa fie data de gradinita. Sa fie, domnule, cerinta la angajare, la fel precum cazierul 🙂 Si sa nu fie acceptate decat certificatele emise de gradinite autorizate.

Inca nu mi-e clar ce valoare are un asemenea certificat si pentru cine. Pustii nici macar nu inteleg ce scrie pe hartia aia, majoritatea nici nu stiu sa citeasca. In plus, nu cred sa dea vreun examen sau vreo proba ca sa obtina certificatul. Sau ma rog, ce probe pot sa dea la varsta aia ? Au ajuns sa spuna o poezie, sa cante “o ratusca sta pe lac” si sa se invarta de 2 ori si gata sarim cu certificatele?

Si cand te gandesti ca sistemul meu de recompense este ceva de genul “faceti x/y/z lucru si va las pe voi sa dati cu mopul/ sa puneti hainele in masina de spalat/ sa puneti la locul lor farfuriile din masina de vase”… perspectiva urmatorilor ani presarati cu certificate si diplome pentru orice fleac imi da fiori.

… se cunosc atunci cand minionii gemeni din dotare fredoneaza Metallica. Oare la trei ani vor sti deja versurile la AC/DC “Who made who”?

Diverse nimicuri casnice: ea spala vase, el se trezeste fix atunci ca vrea sa bea apa Ea sterge masa, el se trezeste fix atunci ca are nevoie de carpa aia.

Ea: nici nu am implinit zece ani si deja incepi sa ma superi!

El: respira mai adanc, ca sa-i facem!

Eu l-am vazut pe Manzel cum lucreaza: cel putin 3 sametime-uri active, cel putin o fereastra in care un Unix scuipa linii de comanda, cu un ochi citeste mailurile si cu altul tichetele deschise, mai are si un vortex webex cu clientul, si tot in timpul asta mai pregateste si un raport  si eventual mai schiteaza o documentatie. Singurele dati cand are o singura fereastra deschisa pe monitoare este cand se ridica de pe scaun si apasa un ctrl+alt+del. Banuiesc ca daca vreun spiridus i-ar lasa o bagheta magica pe birou, m-ar chema imediat: “Alexutza, ti-am zis, frate, sa nu mai lasi toate nimicurile la mine pe birou? Ah, si sa treci pe lista de Kaufland un cos de gunoi, ca se pare ca biroul meu asta a devenit!”.

 Sa luam un mic exemplu pentru a testa aceasta capacitate de a face sau de a fi atent la mai multe lucruri simultan. Sa zicem ca ar fi o zi de lucru plina, dintr-acelea de inchidere de luna in cazul contabililor sau ajun de craciun pentru casiere. Ea munceste de zor, cand in toiul stresului o suna prietenul/iubitul/sotul; in majoritatea cazurilor va raspunde repezit, cu glas indignat: “vai draga, dar ce moment ti-ai nimerit! spune repede ca nu pot sta de atata treaba!”. El munceste de zor, cand in toiul stresului il suna prietena/iubita/sotia/amanta; in majoritatea cazurilor va raspunde calm: “da, pisi, ce s-a intamplat?”- si va sta sa asculte ce s-a intamplat.

Toate cartile din epoca moderna a psihologiei bat tam-tam anuntand cu caractere bold de 100: femeile, domnule, numai femeile pot face mai mult de 2 lucruri deodata, iar barbatii saracii nu se pot concentra la mai mult de o activitate… Asta e ceva asa care sa faca fericite feministele, sa se simta si ele gadilate in orgoliu. In rest, e apa de ploaie.

Am fost ieri la posta cu treaba- coada se intindea destul de mult si afara in strada, pe alocuri chiar si pe doua randuri. Ca sa nu ma plictisesc, luasem si gremlinii cu mine. (De fapt, de cateva zile tot cant Jona Lewie – Stop the Cavalry si ca sa nu par nebuna pe strada, am un pretext ca le cant la prichindea.) Dupa ce am terminat, cand dau sa scot carutul pe usa, numai ce vad miscare de trupe. “La un semn deschisa-i calea”, cu diferenta ca eu nu schitasem nici un gest. Se dadeau oamenii la o parte de parca as fi fost ambulanta cu lumini aprinse. Ca valurile de apa in fata toiagului lui Moise, asa imi faceau carare. Si nici macar un pardon nu a fost nevoie sa rostesc.

O, magnifice momente, maretia mi-a fost recunoscuta!

Tocmai am ascultat la radio (EuropaFm) o reclama de genul “-Irina, esti acasa? Ai zis ca pot sa trec pe la tine sa ma imprumuti cu niste bani. – Ah, Dana, nu ma astepta, vin tarziu, vin la noapte. Dar stii ce, nu mai bine te duci tu sa iti faci un card de credit la Alfa bank?”

WhyTheFace, care sunt clientii tinta? Aia care au contat pe prieteni si si-au luat teapta? Ma rog, decat asemenea prieteni onorabili, mai bine sa stii ca esti jefuit pe fata de catre banca. Dar totusi, chiar asa de raspandita e situatia asta, de a ajuns sa fie data drept exemplu? Nu mai e nimeni care sa zica “bai prietene, eu nu te imprumut, punct”?