Casa noastra noua, desi perfecta, are cateva mici defecte: buda (fara chiuveta) e separata de baie printr-un hol (arhitecture made in CZ), usile din placaj cedeaza la al treilea ciocanit cu pumnul, iar sistemul de ventilatie la bucatarie trebuie “pacalit”. Nu stiu cum e construita coloana de aerisire pe partea de bucatarie. Daca gatesc vecinii nostri, atunci tot mirosul de mancare de la ei ne intra in casa prin hota noastra (si atunci, normal, pornim si noi hota, in contra-atac).

Azi de dimineata aveam un romantic cu Manzel, la cafeaua de dimineata, cand brusc il vad schimbandu-se la fata si intreband, la fel de romantic: “ai tras partz?”. Alexutza, fara nici un cuvant in loc de replica, se indreapta spre aragaz si porneste hota.

Pe drumul spre Cesky Krumlov (da, stiu, lipseste jurnalul asta de calatorie), vazui io din fuga masinii niste afise cu Smokie. Asa ca la o saptamana-doua dupa ce ne intorseram din scurta vacanta de Paste, am scos amintirea asta din cutia craniana si m-am apucat de cercetari. De indata ce am aflat detalii, pe Manzel nu a trebuit sa il conving, a cedat din prima, bucuros fiind ca nu e vorba de alte apucaturi muzicale de’ale mele ( in special rockareala grea sau  opera).

Pregatiri. Iata-ma-s deci in seara dinaintea concertului, avand in minte vesnica intrebare feminina: “eu maine cu ce ma imbrac?”. (asa isi incep pregatirile toate fetele). Am revizuit mintal toata garderoba, am probat virtual nu’s cate zeci de tinute… ba tricoul mov nu se asorta cu oja lila, ba cerceii nu se potriveau cu dunga de la camasa… si tot asa. Am adormit intr-un final pe la 4 dimineata, plina de nervi cand ma gandeam la ceea ce ar fi  indraznit un om normal sa imi sugereze: blugi, tricou, pantofi lejeri, ce atata mare chestie?!?   Pina la urma, am decis sa mai iau inca o data la purtare ia, aceeasi ie cu care am mers la toate concertele de mai bine de 10 ani incoace. Si m-am mai fatzait inca vreo ora in fata oglinzii, intrebandu-ma, la fel ca in ultimele dati: “oare ce bandana se asorteaza cel mai bine? tot asta veche de pe vremea anului I de facultate?’

Oamenii. Asteptarile in privinta mediei de varsta nu mi-au fost inselate. Cu jumatate de ora inainte de inceperea concertului (ora de pe bilet), m-am luat la intrecere cu Manzel, care depisteaza primul vreun exemplar uman incadrat la categoria “prima tinerete”. Senzatia traita era una de ratacire: “ce-oi fi cautand eu printre toti astia?”. Stiind ca eu, la tineritile mele alea crude, trecui prin simptomul Flower-Power, imi era greu sa imi imaginez toti unchii si matusile dimprejurul meu capabili de aceleasi pasiuni arzatoare. Mi-am clatit privirile cu un motociclist mai pe placul meu, in genul lui Pitacu’, dar o varianta XXL (adica de 2 ori cat Pitacu sau ma rog, cat prietena lui Pitacu’ zisa si Balena).

Dinozaurii. La gandul ca vei vedea pe scena niste umanoizi din generatia parintilor tai, trubaduri din timpuri apuse, ce si-au lansat primul album prin anii ’75… unora ar putea sa li se aprinda destul de usor in creier intrebarea “oare or face playback?”. Ei bine, dinozaurii astia nici nu au urcat bine pe scena, doar ce au apucat sa spuna acolo un ‘Hello Czech Republic” si s-au si apucat de cantat. Si au cantat cateva melodii bune, fara sa faca pauze intre cantece si fara sa lalaie balade. La bis se apucasera de topaiala (jumping up and down), de parca pina atunci nu au facut altceva decat sa se odihneasca, in timp ce eu de abia mai rasuflam  (am aflat un lucru curios, nu am stiut ca stiam pe dinafara aproape toate versurile din piesele pe care le-au cantat in concert).

La final, melodia mea de suflet (a se asculta si Reamonn-Supergirl, it’s a package)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=enFayZE4INM&hl=en_US&fs=1&rel=0]

Oare care a fost rostul pentru care s-a pus ditamai afisul asta fix in locul unde se plateste parcarea? Au fost asa de multi soferi idioti care au intrebat la iesirea la parcare “da’ tigari aveti? nu? nici macar o ciunga in loc de rest?”

Sau poate fumatorilor din zona nu le-a trecut niciodata prin cap unde ar putea sa gaseasca tigari?

Amu ceva timp, mama mi-o zis asa: “sa inveti macar un cuvant pe zi la ceha aia, sa nu mori de foame printre straini!”. Si dupa ce imi facui io socotelile in mintea mea de lenes, am zis “amu, de e vorba de mancare, sa incepem cu studierea meniurilor!”. Si cu meniurile in fata am invatat mai intai zilele saptamanii, ca sa stiu la ce mancare sa ma astept la masa de pranz. Apoi am invatat diferitele feluri de cartofi (cartofi prajiti, cartofi fierti, cartofi la cuptor… cate un cuvant pentru fiecare fel in care poate fi gatit un simplu cartof).

Saptamana trecuta intru cu Manzel la Tripoli in centru, si, conform ticului format, incep studierea meniurilor si brosurilor de pe masa.  “Ce-o fi ala hemenex se sunkou la micul dejun? Ce e ala hemenex de se mananca cu sunca dimineata?”, intreb eu un prieten.  Manzel incepe a rade, eu raman in continuare cu intrebarea pe mutra. “Desparte in silabe”, zice Manzel, “nu-ti suna a nimic?”

Trebuie apreciata corectitudinea celor care au insistat totusi sa-si plateasca parcarea gratuita:

Acum ceva timp, cum EU eram doamna casei si nu acceptam nici o alta feminitate sa comande in casa mea, m-am infuriat pe a batrana (Fiata Brava 2000) si i-am trasat sarcini lui Domn Manzel: "maine te duci si’o vinzi!".

Programul schitat de nevasta cuprindea 3 linii de comanda: "1.te duci in pauza de masa, lasi masina si negociezi un pret (vezi sa n-o lasi la verificat, ca numai benzina din rezervor face cat jumatate din pret); 2. te uiti dupa Fordul ala de l-am vazut pe site si 3. ii faci o rezervare daca masina e buna".

Si asa cum o femeie va lua dupa ea la shopping inca o prietena, asa si Manzel al meu isi lua dupa dansul un prieten si pornira spre targul de vechituri. Cum ma bucuram eu asa in sinea mea ca am delegat sarcina si triumfam ce smechera e femeia, cum aranjeaza ea toate (prietenul insotitor a fost ales si nominalizat de mine:"vezi ia-l pe X, nu pe Y, nu-i spune lui Z unde te duci ca te trezesti aiurea cu el pe cap, etc"), in toata euforia asta ma suna Manzel.

Manzel: – Ce faci, iubita mea?
Eu, apasand un "panic button" virtual, ca doar intrebarea asta e precum ostasul din prima linie, care e pus la inaintare, carne sigura de tun: TU sa-mi spui ce faci
Manzel: Am o veste proasta, nu am mai gasit Fordul pe care il aveau prezentat pe site
Eu: Bun, deci ai ajuns la pasul 2- te uiti dupa masina, nu e masina, te intorci si rediscutam problema

Femeia, programator prost, o gandit ea ca linia de cod "nu-ti place Fordul, te intorci si rediscutam" este echivalenta cu "nu gasesti Fordul, te intorci si rediscutam problema". Oare daca trimiti o femeie la cumparaturi sa isi cumpere o anumita rochie si nu mai gaseste fix ceea ce ar fi vrut, se intoarce acasa cu mana goala? Manzel, avand instalat la mansarda un sistem de operare politically correct, nu face el discriminari si anunta trimfator: "Am gasit insa un Mercedes, uite, si lu’ Popescu [insotitorul] ii place si zice ca e buna"

Peste nici 5 minute, alt telefon, raspund si se aude un huruit. De pe fundalul huruitului, o voce de cautator de comori ce tocmai a descoperit pestera lui Ali-Baba: "iti place cum se aude motorul? Zii si tu daca nu e buna masina asta!".

Peste 20 de minute, alt telefon:"tocmai am facut proba cu masina". Eu, nedumerita: "pai nu ai facut atunci cand imi dadeai sa simt motorul prin satelit?". Clarificare: "Nu, atunci doar am dat prima cheie si il asteptam pe mecanic sa vina sa incarce bateria. ca e descarcata foarte tare".

Din telefon in telefon, pina seara masina a fost cumparata…. Iar de Popescu nu mai vorbesc:"Va dau eu bani imprumut, numai sa cumparati masina asta, e pacat… imi pare mie rau daca nu o luati". Si nu, Popescu nu era cinic, era inspaimantator de serios

Sa recapitulam: Ce se poate intampla daca lasi pe mana unei femei un card si o trimiti la cumparaturi? Sa zicem ca ramai fara nici un ban pe card, in principiu femeia cati bani are, atatia cheltuie. Pe cand, daca trimiti un barbat sa VANDA ceva, la o adica te poti trezi nu numai fara bani in contul curent, dar si fara economii si pe deasupra cu imprumuturi noi pe cap.

Cum stateam io linistita pe teresa corporatiei, intr-o pauza de o cafea si doua barfe, numai ce o vad fugind si indreptandu-se spre mine pe Mandra:
– Alexutza, stai asa, sa nu pleci, am o vorba cu tine!!
Eu, uitandu-ma spre tigara fumeganda, de abia aprinsa…nu zic nimic, astept.

– Alexutza, sa stii ca peste 2 saptamani fac 1 an vechime aici la Corporatie si, cum tu m-ai recomandat, vezi sa iti ceri bonusul!
– Hmmm… imi place ideea, dar nu imi amintesc ca as mai putea avea vreo pretentie.
– Tre’ sa iti mai dea bani, primesti o parte dupa perioada de proba, restul dupa un an.
– bun, super, eu uitasem complet de chestia asta. multumesc mult.
– da, da, vezi sa nu uiti, ca bonusul s-a majorat, e de 2000 de euro (brut)
– mai, doua mii de euro as referral bonus? de cand? atunci m-am scos pe spinarea ta 😀
– am primit toti mail de la HR, cum nu stii?!? sunt sigur 50k !
– mai, io stiu de 15 mii de coroane, 10 plus 5, dar ma rog, de-or fi mai mult, nu strica..
– 50 de mii este, daca iti spune eu! Cauta mailu’ de la HR!
– oi fi uitat, verific.

Amu, cati bani poti sa scoti de pe un om pe care il platesti cu 800 de euro (brut), astfel incat peste un an sa platesti referal bonus pentru el in valoare de 2 ori si jumatate cat un salariu mediu la coprporatie?. Dar sunt persoane care au un ton deosebit de convingator, asa ca Alexutza, ajunsa in birou, verifica…(Gandind acum in urma, cu recomandarea mea i-am ratat cariera, ca salesman Mandra ar fi facut minuni !)

Da, gasesc un mail cu 2000 de euro bonus, valabil numai daca aduci dutch speaking people, o adevarata provocare avand in vedere ca Monster isi are cladirea la o aruncatura de prastie de noi (si asta la propriu). Mai gasesc un mail recent (de acu’ vreo 2-3 luni) cu suma stiuta de mine, impartita in transele stiute de mine. Si, sub influenta momentului, Alexutza compune:

“Please let me know when should I expect the 5,000 Czk – second part bonus for referring Mrs. X. Can it be included in the payrol for APR-2010? ” . A se nota, orice negociera este exclusa, asta nu e o simpla cerere, e deja cu “cand imi trimiteti banii?”.

Si tanti HR-ista se executa promp, numai ce am dat Replication la Lotus si am si primit raspuns: “The second part of the bonus (5 000 CZK) was already included in your salary for February 2010. Please check your pay slip and let me know in case of any discrepancies.”

Avand in vedere ca atunci cand am primit mai multi bani, intr-adevar am verificat fluturasul si am taiat de pe “to do list” actiunea de trimis mail la hr si de primit bani ,

Ce altceva puteam sa raspund si eu inapoi, in afara de “many thanks for the updates” ?

***
Ce invataturi tragem:
– ca omul e un animal deosebit de lacom.
– ca orice gogomanie poate fi vanduta, atata timp cat e spusa cu un ton convingator