Cu ochii de abia mijiti, in drumul spre baie ma hotaresc sa dau un ocol pe la bucatarie, sa pun cafeaua la facut. Cu gesturi mecanice, dechid usa dulapului, iau in mana cutia cu filtre de cafea. Scot una bucata de filtru de hartie din cutie, pun cutia pe masa, pun filtrul in compartimentul special. Pun cutia cu hartii la loc in dulap, iau borcanul cu cafea. Pun cafea in masina de cafea, pun si apa in masina de cafea. Cu aceleasi gesturi mecanice, pun borcanul de cafea in dulap si inchid usa dulapului. Pornesc priza de la beculetul rosu de intrerupator, apas butonul. Plec in sfarsit la pipi-ul de dimineata.

Dupa ce ma spal si pe ochi, cand dau sa pun cafeaua in tzucal, constat ca din sirul gesturilor mele mecanice am sarit cu gratie peste pasul “se baga filtrul de cafea in priza”. Remediez…

Peste 10 minute, in loc de licoarea deosebit de neagra, ochii mei dau peste apa chioara colorata bej… Filtrul de hartie s-a autoaranjat astfel incat apa sa evite orice contact cu substantat magica denumita cofeina…

Dupa a treia incercare de a face o cafea la filtru, s-a auzit un zbierat venit dinspre locatia lui Manzel: “Mah, ti-ai propus sa ma omori ?!?”.

Hm…. sunt curioasa: cat de mult va creste firul ierbii azi?

Mi-am citit horoscopul:

“Sansa unei pasiuni fulgeratoare trece prin calea ta, deci, daca erai in cautarea unei idile intense sau a unei povesti de dragoste aprinse, deschide-ti inima, pentru ca e dupa colt. Ai putea fi cucerit de o persoana placuta, frumoasa, atragatoare, care te poate, pur si simplu, ingenunchea dintr-o privire. Depinde cum stii sa mentii aceste emotii vii!”

Mai sa fie, te pomeni ca o fi taman cheful de munca, intruchipat in Fat-Frumos ?!? No, la cat de fulgerator se anunta… mi-o taia doar calea, sau si respiratia? Sper sa nu ma ingenuncheze intr-atata incat sa fac si ore suplimentare 🙂

Taman ce ma laudam zilele trecute cu talentele mele ascunse de manipulator (cum l-am convins pe Manzel sa imi repare calculatorul), iata ca Manzel ma depaseste.

I-am luat zilele trecute cadou (cadou din banii lui, ca io muncesc pe bete de chibrit) un dvd player portabil. Surpriza a fost de partea amandurora: aparatul nu functioneaza decat pe baterie. (Charger-ul conectat la priza de 220v nu alimenteaza dvd-ul, ci incarca bateria).

Neavand timpul necesar sa mearga personal sa schimbe cadoul, iata ce discurs imi tine:

– Pufa (adica eu), te duci la magazin si le spui sa iti dea banii inapoi. Daca reusesti sa ii convingi, banii astia sunt prima rata la noul tau laptop.

Mda… touche.. la asemenea motivatie, poti sa rezisti sa spui pas ?!?

Axioma: Fiecare om are vrabiile sale. Cat despre  IT-isti, acestia au stoluri intregi de fixatii, iar Manzel nu face exceptie: sa nu te atingi de nevasta, de masina, de calculator, de colectia de pixuri.

De ceva timp calculatorul meu e scos din uz (poveste veche, cu permutari de carcase, schimbari de piese, etc.) Ca sa functioneze la parametri fara zgomot, s-o chinuit Manzel sa mute piesele dintr-o carcasa de PC intr-o carcasa de Server. Toate bune si frumoase, pin’ ce carcasa de server s-a dovedit a fi cu defecte la butonul de power. Mortua est.

Solutia ideala ar fi o alta carcasa de server, dar avand in vedere delegatiile lui Manzel, acest lucru este realizabil cam peste 2 luni. Oare cum poate fi motivat Manzel sa imi repare la loc calculatorul, cand el stie prea bine ca eu am nevoie urgenta de un lucru pe care nu il folosesc taman cand se strica…

Tratative joi seara:

– Pufu? (cuvant adresat lui Manzel, menit sa avertizeze ca urmeaza o petitie).

– Mdea

– Pufu, ma iubesti? ( “pufu, nu am de gand sa ma las pina nu obtin ceea ce vreau!”)

Manzel s-a instalat confortabil, aruncandu-mi o privire de profesor care asculta elevul scos la tabla.

– Manzel, pot sa instalez pe serverul tau programasul meu de Home Accounting? (nici pomenire de Age of Empires, dupa care imi arde mie buza).

– Inteleg ca e exceptie si stiu ca trebuie sa aduci la zi Contabilitatea Casei. Ti-l instalez maine, dar il accesezi din contul tau, da?

– Da, pufu, multumesc.

Vineri dimineata, la prima ora:

– Pufa, diseara iti asamblez computerul la loc in carcasa veche.

q.e.d.

Taman de bine ce ma plingeam acum o sapatamana-doua ca m-am plictisit de home serverul meu… iete ca s-o stricat. O fi fost razbunare?

Stiindu-l pe Manzel deosebit de sensibil la nervii si bocetele mele, dupa tranteli de mouse repetate m-am pus pe lacrimat in stil crocodelicesc. Vine Manzel, observa simptomele, desface carcasa, asculta cu urechea la podea marsaluitul curentului prin placi. Se mai invarte putin, ia o mutra de om important si conclude: S-a stricat placa grafica, trebuie alta.

Eu, ca orice sotie standard, ripostez: “Frate, ma lasi ?!? Alte optiuni mai ai? ”

Cedez totusi la insistentele barbatului si a doua zi, din sacosa de cumparaturi plina de zarzavaturi, scot la iveala si o noua placa grafica: “Voila, musiu!”.

Nu’s de ce, cum se face, dar femeia pin’ la urma are dreptate. Si afirmatia asta, culmea, tot pe mine ma costa. A trebuit sa dau 1000 de coroane pe o placa grafica noua, ca sa mi se spuna ca de fapt mi-a cedat nu’s ce memorie care are o denumire asemanatoare cu o arma din Age of Empires …Norocul meu cica ca din 3 memorii RAM, doar una a cedat….(iar una noua costa 300 de coroane, de trei ori mai putin decat placa grafica de care nu aveam urgenta nevoie!!!!!!!!)

Si iata cum se trezeste Alexutza in noua situatie: Empires-ul se vede mult mai bine, dar merge atat de incet!!!

Pentru a reda cat mai fidel damblaua mea numita StarGate (cuvantul “pasiune” se potriveste lucrurilor bune, pozitive in viata), iata relatarea convorbirii cu Madre Carmencita:

alexutzova: Ne-am uitat la StarGate Atlantis. Toata ziua. Surprised?
Madre: aoleu mamica nu se mai termina
Madre: da..atat de tare… ca tre sa iau ceva de calmare a surpizei
alexutzova: vezi sa nu ti se taie respiratia
Madre : mi-am pus tubul de oxigen
alexutzova: da’ costum, costum ai?
alexutzova: d’ala de extraterestru
Madre: gasim
Madre: pt?
alexutzova: la tubul de oxigen
alexutzova: sa fie in concordanta cu filmul
alexutzova: sa se asorteze imaginile
Madre: ala e costumul de terapie intensiva

O fi fost vreun apropo cum ca o fi ajuns la limita cu rabdarea? Tare imi e ca, atunci cand isi va face venirea in Brno , ma va lua de manutza si ma va duce fix la IBM- cladirea F/G. E acolo un cerc de lemn in fata intrarii, ce se vrea a fi sculptura, dar de cum l-am vazut, tot banuiesc ca e vreun device de teleportare (cine stie, poate chiar o poarta stelara?). Device care, imi va demonstra Carmencita, poate se va activa cand il lovesc cu capul…

La inceputuri, pe cand blogul meu avea denumirea de “Invalid user ID”, ma amuzau search-urile de genul “cum faci un id nou”, in mare tot felul de cautari scrantite pe tema ID-ului de mesager.

Apoi am schimbat titlul blogului, in speranta ca Google o va lasa mai moale cu indexarea.

Apoi am inceput sa ignor toate comentariile tembele….(“nenea, da’ io unde dau sa fac id?”)

Apoi, astazi, m-am saturat sa fiu toleranta.Destul am de a face zilnic cu nebuni de tot soiul.. nu imi mai trebuie si in viata personala.  Astora, ca un facut, parca le-a spus nenea Vrajitorul din Oz cum ca Google e asa o chestie teribila: tu pui intrebarea, si el iti da raspunsul. Cum poti sa contesti un asemenea adevar? Ca de incercat, vad ca multi il incearca…

Visez la un home server… Un storage place accesibil de oriunde, in care sa am tot felul de fisiere utile, dar mai ales inutile 😀

Pina una alta, folosesc blogul asta ca demo. Imi place ca “inspiratia” imi vine oriunde, numai la biroul meu de acasa nu 🙂 Dupa ce m-am luptat cu o carcasa de server de 15 kg, sa o aduc din Bucuresti in Brno (carcasa cealalta de PC simplu nu facea fata), dupa ce Manzel a facut transferul de piese dintr-o cutie in alta, acum computerul respectiv nu mai imi prezinta interes… Am nevoie de jucarie noua. (Pe de alta parte, explicatia referitoare la interesul pierdut e simpla: iau bataie la Empires)

Primesc acum cateva zile un mail cu titlul “FW: De citit”. Deschid mailul, contine 2 semnaturi electronice: a persoanei care a initializat mailul si a celeilalte persoane care a FW. In rest, nici un fel de instructiune, de la nici unul dintre ei.

Atasat mailului, un document in Word, altul PDF.

Amu tot nu gasesc logica subiectului “De citit”. Ce sa citesc? Semnaturile? Ca doar daca imi trimiti un document in Word, mie mi se pare logic (duuuuhhh) sa il CITESC! Daca mi se trimiteau fisiere cu extensie jpg + instructiuni “de vazut ” tot la fel de idiot mi se parea…