Din bancul cu castorul retinusem doar “morala”. Iata ca am regasit “varianta full option”, pentru necunoscatori:

 Iepurasul a fumat niste iarba si acum zace lat pe marginea lacului. Apare un castor: – Ce faci iepurasule? – Am fumat niste iarba si ma simt in al unspelea cer! Ia si tu de aici! Ia castorul si trage un fum. Iepurasului ii vine o idee: – Stii ce-ar fi si mai grozav, castorule? Sa tragi un fum, sa-ti tii rasuflarea, sa te scufunzi, sa inoti pana pe partea cealalta a lacului si acolo sa expiri!Castorul se executa. Pe partea cealalta a lacului, cade lat de placere.Apare un hipopotam:- Ce faci, castorule?- E un iepuras pe partea cealalta a lacului care are o marfa grozava. Tine-ti rasuflarea, inoata pe sub apa si cand iesi pe partea cealalta, dai de el.Hipopotamul se executa.
Cand iese pe partea cealalta, iepurasul casca niste ochi mari si-i striga innebunit:- Expira, castorule !

Ajunsa uneori la capatul puterilor (zic eu), imi amintesc de un exponat din colectia mea de cani, respectiv de imaginea unui taur furios, rugandu-se: “Da-mi, Doamne, rabdare! DAR IMEDIAT!”

Curiozitatea m-a impins sa-l intreb pe Gogu (asa il alint io pe Google) ce stie despre ruga de mai sus. Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, Gogu ma trimite pe trimite pe coclauri:

Spuneti “da-mi, Doamne, rabdare” si asteptati o saptamana, o luna, un an, cat va fi necesar pana cand Dumnezeu va va izbavi. Fiti sigur ca Dumnezeu va va izbavi in acea zi in care va va fi voua mai de folos” ( i-a indemnat mitropolitul Serafim pe credinciosii adunati la Nicula.)

 Deci cum ramane cu IMEDIAT-ul ?!?

Fusei saptamna trecuta in vizita scurta prin Bucuresti – pe la rude, pe la prieteni si amici, pe la diverse cunostinte. Din intrebarile clasice ce se pun la asemenea ocazii, premiul fruntas revine interogatoriului “Cat castigi tu acolo in Cehia? Si sotul?”.

Cum raspunzi la asemenea intrebare? Cu deosebit curaj, toleranta si calm, fiindca romanul din zilele noastre se naste contabil/ auditor. Cum spui o suma, in doua secunde afli cat economisesti pe luna! Dintre expertii care si-au dat cu parerea,

– 95% nu cunosc costurile de viata din Brno/Cehia

– 70% nu au iesit din tara in ultimii 2-3 ani

– 50% afirma ca Bratislava se afla pe teritoriul Cehiei

– 30% vorbesc despre Cehoslovacia ca stat membru UE

– 80% nu au habar de stilul nostru de viata, de obligatiile pe care le avem

Am aflat astfel ca eu si Manzel punem deoparte intre 300 si 700 de euro pe luna (suma variaza in functie de expertul care si-a dat cu parerea). Se pare ca degeaba am terminat liceu cu profil economic + ASE-ul, din moment ce socotelile mele de acasa sunt cu totul altele.

One of the best compliments I have ever received came from Manzel, a few weeks ago. (Well, it’s kind of obvious that Manzel is my main source of compliments…)

We were looking for a certain touristic objective… let’s say a castle. So we arrived in some parking up on the hill near Pernstejn Castle. We’ve got out of car and for some mysterious reasons we started to follow the crowd (by crowd I mean some couples that happened to arrive in that parking place same time with us). As soon as we left behind the parking, we noticed a “HRAD” sign (translation : to the castle) which pretty much showed the way back to our car.

Brainstorming time:

Alexa : (—>) Ok, we are stupid, Castle is the exact opposite direction

Manzel: (<—) Maybe, but why is everybody going in that direction?

Alexa: I don’t know about other people, maybe they like walking around, maybe they go in the woods for some fresh air… I don’t care. We should go that way( —>), as there is a sign showing direction for stupid people like us. After all, castles are supposed to be e-a-s-i-l-y visible from miles away (it’s one of the biggest castles in Moravia, we’re about 100 meters away.. but we seem to be totally lost!!!)

Manzel: Let’s ask somebody for direction

Alexa: I am NOT going to do such a thing as to ask for direction!!! Why should I let anyone else know that we are stupid?

Manzel: YOU THINK LIKE A MAN!

Ne trezim dimineata, in zi de sambata, la ora 7-7:30 nu dintr-un entuziasm exemplar de a ne apuca de treaburi casnice, ci multumita vecinilor care isi renoveaza casa cu bormasina si alte ustensile producatoare de zgomot infernal.

“Beauty in, ugliness out”. Trag aer in piept si ma gandesc la prietena mea care are un vecin rockaras ce o trezeste pe acorduri de compozitie proprie…(cea mai rock melodie pe care prietena mea a ascultat-o la initiativa ei cred ca este Nothing else matters :)))

Profitam de testele de toleranta la stres pe care vecinii nostri si le dau intre ei de aproape o saptamana (caci dansul cu bormasina tine de luni) si testam 5.1. Creative pina la maxim – in premiera. Cine stie cand am mai fi avut asemenea ocazie, Manzel o asteapta de aproape 2 ani…

Ma intreaba Manzel astazi:

http://www.computershop.cz/eshop/default.asp?cls=stoitem&stiid=27544

Traducere pt. neinitiati: link catre o componenta pt. calculatorul/serverul de acasa. Practica noastra este sa ne trimitem unul altuia link-uri pe post de referate de necesitate supuse spre aprobare

Nepricepand nimic, scriu si eu sub link “ce … mai e si asta” (traducere: Directia IT, rog parere). Mi se raspunde “HDD 250 gb. Vreau sa imi iau un hdd pe SATA II pentru sistemul de operare”. La asemenea detalii in limbi straine, rezolutia mea este “NU”. Manzel nu se lasa, mai trimite inca un link. Iar o trantesc cu “NU”. Nu-i bai, mai scoate in urmatoarele 2 minute inca alte 3 linkuri.

Ma uimeste atata incapatanare. N’ar intreba, ferit’ar sfantu’ (Sf. Alexandru, de preferinta, ca ieri a fost ziua mea), “de ce”…

I will never forget what my blondie friend wished me 2 years ago for my name’s day:

“Alexa, don’t ever change! You’re just perfect in your madness”.

Since then, every day I’m doing my best not to disappoint her.

…Inceputurile povestirii despre calatorul nostru sunt incetosate. Prima imagine pe care amintirea mea a pastrat-o este umbra lui sprijinita de marginea unui pod: un adolescent deosebit de trist, cu plete lungi, cautand inadins solitudine. De atunci au trecut ani multi peste amandoi; intr-un mod curios, timpul ne-a modelat sufletele astfel incat sa ne ciocnim unul de altul numai in momente deosebite.

In seara aceasta l-am regasit la capatul unui alt pod- aruncand  cu pietre in apa. A ridicat privirea spre mine si m-a intrebat : “-Spune-mi, te rog, tu… tu ma consideri las?”. Stia prea bine raspunsul meu, asa ca am socotit intrebarea ca pe o permisiune de a se descarca de tot ce adunase in suflet. Am aflat ca de curand vizitase Cetatea. O gasise garbovita, micita si in paragina; si-o amintea grandioasa si impunatoare. “-Si in tot acest timp, de cate ori n-am trecut pe sub ferestrele luminate ale Cetatii! Dar vezi… stiindu-ma in sinea mea atat de pacatos, nu am indraznit sa bat la poarta. Am ales de fiecare data sa trec mai departe, neputand a intelege ca, in Cetate, ei ma iubeau neconditionat”.

(#incercari literare)

Nu stiu ce s-a intamplat cu UPC zilele astea… dar mi-am luat revansa.

Deranjamentele UPC m-au adus in primul loc la google search. Ii compatimesc pe cei care au nevoie de ajutor. Pe cei care cauta in disperare un numar de telefon, o persoana de contact, un “cineva” caruia sa i se adreseze.

Nu stiu daca UPC mai are vacant postul de Consilier Retentie; dar daca postul are un titular, as fi tare curioasa sa il cunosc 🙂

Scrisoare de intentie: 

“Sunt interesat in mod deosebit de aceasta ocazie, deoarece experienta mea in computere a fost acumulata in 7 ani si sunt pregatit pentru un mediu de lucru sigur si disciplinat. Imi doresc foarte mult sa ma folosesc de aceasta experienta pentru a-i invata si pe altii ceea ce eu cunosc. “

 Dragul de el… deschiderea e foarte frumoasa si draguta. Dar cum are doar 19 ani, zic eu ca il mai astept sa mai creasca 🙂