În episodul trecut Rumpelstiltskin, Murphy şi Drăcuşorul, la unison, mi-au înmânat berile lor şi au plecat la treabă. Din lista isprăvilor:

• raid hour Cluj – boss defeated, game crashed, pass lost
• invitatie Blacephalon UK: au ieşit din lobby toţi, fix în ultima secundă, am făcut raidul singură fără a avea vreo şansă de success- pass lost
• invitaţie Stakataka la Cluj- boss defeated, 18 excellent throws, nu a stat; am verificat cu ceilalţi, măcar să fi avut careva din grup shiny sau perfect, să nu îmi pară rău… nope, numai etichete tip “professor”
• invitatie Stakataka Liechtenstein: intrat in lobby, game crash, logged back in, re-enter lobby, countdown 3 seconds, suddenly some error+ kicked out of the lobby, no raid possible
• am pus o ruta, la capatul rutei tot mergeam de nebun încolo şi-ncoace isterizându-mă că “nu mi se închide ruta, nu îmi apare butonul”. După 10 minute aveam să constat că nici aveam ce rută să închid, din moment ce efectiv nu am pus nici o rută/ am uitat să pun ruta.
• altă zi, altă rută: îmi apare primul Moltres, nici măcar nu apuc să apăs pe el. Eu, care eram ocupată să îi gesticulez lui Manzel ce este Lego Spike, ce este chestia asta care o să ne dea gaură în buget, am văzut ceva roşu cu negru pe hartă şi l-am întrebat pe Manzel: “Hmmm, asta arată ca Yveltal, deşi nu îl mai am ca buddy şi oricum ar trebui să zboare, ce e asta?”- de zici că văzusem un păianjen şi îmi era frică că sare şi muşcă. Aşa am învăţat, la nivelul 47, că mai intâi apeşi pe pokemon şi mai apoi verifici “oare ce-o fi asta” – altfel îţi fuge direct, fără să măcar să apuci să îl vezi la faţă şi să arunci în el cu vreo bilă.

Vânătoarea continuă, nu mă ciuruiesc pe mine fleacurile.